Casa copilăriilor din Corhana

„Copilăria este cu siguranţă mai mare decât realitatea. (...) Datorită casei, multe din amintirile noastre locuiesc undeva, iar dacă şi casa se complică puţin, dacă are pivniţă şi pod, unghere şi coridoare, amintirile noastre au refugii din ce în ce mai bine caracterizate.”

Gaston Bachelard - Poetica spațiului

TIP

Interior ● Rezidențial

PROGRAM

Amenajare locuință unifamilială

CLIENT

familia Olaru

LOCALIZARE

sat Corhana, com. Dulcești, jud. Neamț

DIMENSIUNE

100 mp

BUGET

36.000 euro

DATA

2022

STATUS

Finalizat
Jurnal de șantier

︎︎︎texturi, culori și materiale existente

Casa veche din Corhana este un refugiu al amintirilor pentru o mare parte din membrii familiei. Complicitatea cu care a luat parte la principalele evenimente din viața familiei - de la întâmpinarea noilor născuți, la țeserea covoarelor sau jocurile copiilor - este onorată prin determinarea familiei de a-i prelungi viața.

Cerința principală a fost de a găsi o configurație capabilă să găzduiască peste noapte toți membrii familiei și să rămână, totodată, o destinație de vacanță îndrăgită de nepoți.

Locatarii permanenți ai căsuței din chirpici sunt bunicii și străbunica, dornici mereu să-și întâmpine copiii și nepoții. Iar asta ne-a ridicat prima, și poate cea mai importantă provocare din proiect: să curatoriem amintirile beneficiarilor din generații diferite, în timp ce adaptăm locuința la nevoile de trai ale timpurilor moderne, să împletim tihna și îngăduința unei vârste cu energia și joaca celeilalte.

Orientarea cardinală favorabilă, planimetria clară, cu distribuția spre camere dintr-un hol central și încăperile bine proporționate au fost de partea noastră, permițându-ne să transformăm casa din Corhana într-un spațiu de locuit care acomodează ușor noi cerințe.

Intervențiile au urmărit să pună în valoare atmosfera casei și detaliile ei și să le completeze cu elemente care îi continuă istoria.

Metamorfoza Casei Copilăriilor din Corhana ține pasul cu noile generații de nepoți, în timp ce își păstrează totuși neschimbate trăsăturile definitorii.

Pentru a îmbunătăți confortul și performanțele casei, aceasta a fost termoizolată sub pardoseala de pe sol și la nivelul planșeului de lemn și a șarpantei.

Tâmplăria de lemn a fost înlocuită de una eficientă termic, însă din dorința de a proteja detaliile originale, pereții din chirpici au fost lăsați neschimbați, atât la interior, cât și la exterior.

Muchiile „dulci” ale pereților și glafurile rotunjite au fost păstrate, reparate și finisate cu tencuieli pe bază de argilă.

Podelele de teracotă din holuri amintesc de căldura vechilor sobe ale casei, în timp ce aerul condiționat a fost ascuns vederii în spatele unei măști perforate din lemn.

Placarea tavanului cu lambriu din plastic a fost îndepărtată, pentru a reveni la căldura placării cu lambriu din lemn. Caloriferele au fost înlocuite de un sistem mai subtil de încălzire prin pardoseală.

O altă familiaritate este obținută prin elemente noi cu referințe vechi, iar intimitatea este protejată de gesturi mărunte, care o și îmbogățesc.

Colecția de covoare a familiei este păstrată cu grijă în laviță, transformată în perne, tăblii de pat, înrămată pe pereți sau întinsă peste pardoseli.

Holului de acces, spre care converg toate spațiile, i-a fost păstrată o imagine simplă și curată, elementele decorative fiind constituite de stereotomia pardoselii și textura de lemn a tavanului.

Camera din față - „camera pentru musafiri” - devine loc de reuniune.

Lavița cu loc de depozitare pentru colecția de covoare a familiei, preia din ornamentele fațadei principale.

Blocarea trecerii spre camera din spate, camera străbunicii, reprezintă o revenire la planul inițial al casei, menită să asigure mai multă intimitate și tihnă. Vechea ușă s-a transformat într-un bufet care va deservi mesele în familie.

Odaia este camera destinată bunicilor, cu posibilitatea de a găzdui oricând copiii pe divanul de la fereastră.

Holul-magazie a fost refuncționalizat, asigurând acum spațiile necesare pentru baie, spălătorie, depozitare și accesul spre pod. Pentru un acces mai facil, scara mobilă din lemn a fost înlocuită cu una fixă, balansată.

Dacă anterior unica destinație a podului era de depozitare, după curățare, termoizolare și finisare, acesta devine o extensie a casei: loc de joacă, cameră de oaspeți, tărâm al tuturor posibilităților pentru cei mici.

Implicarea directă a copiilor și părinților în transformarea Casei Copilăriilor din Corhana fac această intervenție cu atât mai specială.

Mobilierul personalizat și o parte din lucrările de renovare au fost realizate în familie, transformând experiența obișnuită a unei reamenajări într-un proces mai intim, mai grijuliu și mai firesc, dar și mult mai plin de entuziasm.

„ Amintirile lumii exterioare nu vor avea niciodată aceeaşi tonalitate ca amintirile casei. Evocând amintirile casei, le adăugăm valori de vis, nu suntem niciodată adevăraţi istorici, suntem totdeauna puţin poeţi.”

Gaston Bachelard - Poetica spațiului