Cetatea lui Ion

Deși orice casă poate fi considerată o cetate în sine — ne oferă siguranță, intimitate, liniște, ne ține departe de pericole, ne protejează fizic și emoțional — în realitate, nu multe spații de locuit reușesc să faciliteze astfel de stări și emoții.

Întregul parcurs al casei își poartă vizitatorii cu blândețe, luminează și umbrește, înalță și coboară, protejează și oferă noi perspective, lăsând loc de descoperiri la tot pasul.

Călătoria începe pe orizontală, cu intrarea îngustă din curtea din spate, apoi spațiul se dilată treptat și ajunge la deschiderea maximă în zona de zi, acolo unde limita trece din spațiul interior spre exterior, spre grădină.

Nodul central al casei este marcat printr-un volum, asemeni turnului cetății, ce oferă verticalitate spațiului interior și posibilitatea de a fi părtaș la mai multe experiențe desfășurate simultan. Masa în familie, o lectură leneșă într-un fotoliu sau o conversație purtată în tihnă îmbogățesc viața familiei.

Spațiul de lucru este amplasat în vârful turnului, punctul din care începe coloana vertebrală a casei și totodată cel mai potrivit loc de visare și imaginare.

Toate spațiile interioare de locuit sunt orientate către priveliște și spre soare, cum bine le stă celor care înțeleg atmosfera dintr-o cetate. Familia Ion își poate relaxa privirea pe dealurile ce o înconjoară în timp ce lumina le intră în casă cu generozitate. Dormitoarele protejează prin volumul lor zona terasei de dedesubt, un spațiu care oferă intimitate, dar și o legătură directă cu natura din jurul casei.

Cetatea lui Ion îi strânge laolaltă pe membrii familiei, le dăruiește contexte de socializare cu însemnătate și le amintește că singurele ziduri care chiar nu își au rostul sunt cele care divizează. În familia Ion se întâmplă tocmai opusul. Zidurile îi aduc împreună.

---

Cetatea lui Ion este în lucru. Poți urmări întregul proces, aici Jurnal de șantier