Colțuri și cotloane

Mereu intrigante, deseori ivite ca spații reziduale sub acoperișuri, cu geometrii complexe și înălțimi discutabile, podurile și mansardele sunt terenuri prolifice de joacă arhitecturală.

În cazul casei din Copou, spațiul mansardei fusese lăsat nefinisat, păstrând urmele unei tentative de termoizolare întrerupte brusc.

Stâlpii de lemn lăsau cu greu să se citească coerența spațială, în timp ce grinzile din lemn de pe placa de beton făceau dificilă parcurgerea spațiului.

Pereții din lemn cu grosimi inegale, placările perforate din OSB, scoabele metalice și zonele cu înălțimi reduse s-au adăugau pe lista de neajunsuri care căutau un răspuns.

În acest context, beneficiarii - o familie cu un copil mic - își doreau să un loc primitor unde să-și petreacă vacanțele atunci când revin în țară.
Dorința lor era să obțină un spațiu cât mai deschis, fără compartimentări clasice, amenajat minimalist - dar cald și cu personalitate.

Pentru ca mansarda să fie confortabilă termic, a fost prioritar să-i îmbunătățim eficiența energetică.

Pereții și acoperișul au primit un strat generos de termoizolație, iar ferestrele au fost înlocuite cu unele mai performante. 

Situația actuală nu ne-a permis să modificăm geometria acoperișului, însă spațiile atipice ale mansardei reușesc să ridice la fileu soluții neașteptate de locuire.

Distribuția funcțiunilor necesare și-a găsit loc printre grila de stâlpi din lemn.

Acolo unde rezolvarea structurală a permis, au fost eliminați. Unde nu a fost posibil să renunțăm la ei, am încercat să-i integrăm în amenajare.

Cele două spații cu înălțimea cea mai redusă - situate de o parte și de alta a scării de acces - au devenit dormitoare, lăsându-i livingului zona cu înălțime mai generoasă.

Dormitorul matrimonial asimilează și un spațiu de lucru, în timp ce dormitorul copilului explorează diferite scenarii de joacă.  

Zona de dormit este delimitată parțial de cea de zi printr-un perete-mobilier, care include spații de depozitare închise sau deschise și accesorii care să țină ocupată atenția micului rezident.  

Peretele-mobilier ce traversează întreg spațiul asigură nu doar necesarul de depozitare temporară, ci și un echilibru între nevoia de intimitate a dormitoarelor și dorința de a petrece timpul împreună, în familie. 

Zona de relaxare și locul de luat masa sunt demarcate vizual de cele două leagăne și beneficiază de acces spre balconul înverzit.

Zona de zi include și o chicinetă echipată cu dotările strict necesare unei locuiri ocazionale.

Locuința temporară permite, cu îngăduință, unele abateri de la rigoarea locuirii clasice. Constrângerile și compromisurile sunt îmblânzite.
Deși uneori trebuie să fim atenți să aplecăm capul, colțurile și cotloanele mansardei devin parte din ceea ce înseamnă să fii în vacanță.