Noii „elefanți” împărtășesc aceleași valori, dar sunt mai tineri, mai ambițioși, mai dinamici și au așteptări mai mari.”

TIP
Interior ● Birouri

PROGRAM
Spații de lucru alternative

BUGET
privat

DATA
2020

STATUS
Finalizat Jurnal de șantier

Clădirea fostului Muzeu al Teatrului din Iași a fost construită în jurul anului 1810, ca reședință a familiei poetului și dramaturgului Vasile Alecsandri. După multiple întrebuințări avute de-a lungul anilor, între 1973 și 1975, clădirea este restaurată și transformată în Muzeu al Teatrului, ca omagiu adus lui Vasile Alecsandri, considerat părintele dramaturgiei moderne românești. 
Din 2014, după șase ani de la retrocedarea către ultimul proprietar de dinainte de perioada comunistă și desființarea Muzeului Teatrului, clădirea, declarată monument istoric, funcționează ca spațiu de birouri al companiei IT Thinslices.

Prima amenajare a clădirii ca spațiu de birouri, realizată în 2015, a avut ca punct de plecare intenția surprinderii atmosferei de muzeu și transformarea lui într-un spaţiu de lucru contemporan şi unic: o nouă casă pentru echipa de elefanți (membrii echipei Thinslices se autointitulează elefanți).

Aceasta s-a concentrat atunci asupra principiilor de creare a unui spaţiu muzeal de calitate: un traseu deschis, scenografic, spații flexibile, experiențe noi, posibilitatea interacţiunii cu obiecte şi informaţie, ospitalitate, o poveste incitantă.

Clădirea este compusă la nivel planimetric din două holuri centrale, suprapuse, din care se accesează camerele, dispuse perimetral.  Transformarea celor două mari holuri în spații care să îndeplinească și alte funcțiuni decât cea de circulație, fără a interveni asupra structurii clădirii, a fost cea mai importantă provocare a proiectului la momentul respectiv. Am privit clădirea ca o cutie pe care am descompus-o în părţile ei componente: coaja (fațada – monument), miezul (camerele de lucru), și sâmburele (holurile centrale).

Un obiect de mobilier multifuncţional numit Big Blue Box (Marea Cutie Albastră), este atât la propriu cât şi la figurat „sâmburele” Muzeului. El transformă holurile în spații multifuncționale și e capabil să se „extindă” suficient pentru a putea găzdui conferinţe la etaj şi să se „comprime” într-un obiect compact ce inspiră ordine şi eficienţă.
Miezul Muzeului cuprinde spațiile de lucru—la etaj și camerele de ședințe—la parter. Camerele de lucru oferă o mobilare relativ fixă, pe când camerele de ședințe sunt mobilate flexibil și completate de nume care răspund la întrebarea „Unde ai putea găsi un elefant?”: în Lac, în Puț, în Trecut, în Ascunziș, în Grotă, în Luminiș, în Viitor.

Pornită de la o nevoie pur pragmatică, aceea a mentenanței uzuale spațiului și încurajată de contextul post pandemic, noua amenajare trebuia să aducă o revigorare spațiului, să păstreze din ideile vechi și să ofere, poate, ceva mai mult.

Am păstrat tot ceea ce era deja acolo. Nume de săli, mobilier, distribuție funcțională care sunt făcute mai bune, mai clare, mai utile, mai frumoase, mai apropiate de versiunea lor de astăzi.

Ingeniozitatea a fost cheia proiectului - mobilierul a fost păstrat integral și refolosit, corpurile de iluminat - reparate, iar pereții și tavanele - revopsite cu gesturi simple și asumate, dar „curajoase” și ludice.  Achizițiile noi au fost minimale.

Sloganul Thinslices ”Serious, but fun” este exprimat în Mai-Muzeu prin modul în care cromatica susține funcțiunea spațiilor.

Spațiile de lucru de la etaj sunt cele „serioase”, cu o cromatică aleasă atent, dar „cuminte” și constantă, iar camerele auxiliare, de la parter (de ședințe, interviuri, relaxare, întâlniri) sunt „fun” și colorate viu.

La parter, culorile coboară de „sus în jos”, iar la etaj urcă de „jos în sus”.  Ambele gesturi păstrează ca referință - sâmburele (Big-Blue Box), acel centru de „greutate” al clădirii.

Un spirit ludic „leagă” toate elementele noii amenajări și surprind personalitatea Thinslices. Experimentarea Mai-muzeului pleacă de la premisa asumării spaţiului prin joc, într-o scenografie versatilă, adaptabilă și memorabilă, pregătită să găzduiască experiențe cu însemnătate pentru elefanții din Iași.

Holul de acces

este regândit ca mobilare și transformat într-un spațiu scenografic de primire și relaxare, cu elemente specifice lumii teatrului—draperii, care ascund o garderobă, oglinzi care difuzează limitele spațiului, corpuri de iluminat tip totem reutilizate.

Grota

o cameră întunecoasă cu un tavan boltit, este „încălzită” de o culoare „telurică” și îmbogățită de desenul propriei arhitecturi.

În Ascunziș

culoarea verde produce experiența „pitirii” sub un copac și devine un loc „răcoros” de lectură, discuții și întâlniri în tihnă, poate chiar seri de boardgames și sesiuni de team yoga.

Lacul

o sală de ședințe grevată de circulații către alte săli, primește o draperie care o învăluie și separă spațiul funcțional propriu-zis de alte fluxuri, atât fizic cât și acustic.

Puțul

o sală lungă și îngustă primește mobilier negru și o mochetă gri închis care se întinde și pe pereți și  îi îmbunătățește acustica, aducând și o dimensiune tactilă într-un spațiu în care devine inevitabil să nu atingi pereții.

În holul de la etaj,

se face cunoștință cu „personajele” din Mai-Muzeu. Prin formele desenate deasupra buiandrugului fiecăreia, ușile camerelor de lucru devin personaje de teatru.  Joaca cu proporțiile și percepțiile face referire la elemente neoclasice pe care le-ar fi avut în trecut și acestă clădire, dar care au fost anulate  de restaurarea din anii ”70 (uși înalte, brâuri și decorații ale pereților).

Terasa,

umbrită, e transformată prin culoare și cu o canapea într-un adevărat loc de relaxare, cu vibe de cafenea franceză.

---

Implementarea proiectului este documentată intergal aici: Jurnal de șantier