#1 Spații publice

2024 a fost întrucâtva simbolic pe acest palier. Mai întâi am încheiat un proiect de intervenție în spațiul public la care am lucrat intermitent aproape doi ani și jumătate. În octombrie am predat proiectul tehnic și detalierea pentru execuție.
Și pe final, am făcut primii pași într-un alt proiect - diferit ca loc, dimensiune și temă, dar în care sperăm că vom capitaliza cât mai mult experiența primului.

În 2021, când notam pe lista de obiective că ne-ar dori să semnăm un proiect de arhitectură în spațiul public, nu intuiam pe deplin care va fi mersul. Azi știm că - deși este o mare nevoie de inițiative (și fapte) în care arhitectura să contribuie direct la felul în care ne bucurăm de spațiile publice - entuziasmul, munca și intențiile bune sunt necesare, dar nu suficiente.

Numărul mare de decidenți dintr-un parteneriat public-privat înseamnă un control mai mic asupra procesului după care obișnuim să lucrăm. 
Iar birocrația, deși în esență bine intenționată, poate să dilueze orice timeline - și pentru noi, și pentru inițiatori, și pentru coordonatori.
Nu ne-am fi așteptat, de exemplu, ca obținerea unui aviz esențial să presupună trei pledoarii întinse pe mai bine de jumătate de an.

#2 Locuințe permanente & de vacanță

Pe hârtie, categoria de proiecte cea mai des reprezentată în birou, în 2024, a fost cea a spațiilor de locuit (permanent sau ocazional).
Am lucrat la cinci proiecte de construcții de la zero, aflate în faze diferite:

• O casă intrată în 2024 „la gri” și finalizată în vară, pentru care am continuat cu asistență tehnică la execuție în primul trimestru.
• O construcție de vacanță la munte, pe structură de lemn, pentru care am predat proiectul tehnic.
• Două locuințe pentru care am finalizat conceptul de arhitectură. La una din ele, am întocmit și conformarea energetică; vom începe documentația de autorizare la început de 2025.
• O casă pentru care am început recent diagnoza, în care raportarea la context - pe cine și ce primești în intimitatea ta de locuire - va fi o constantă.
  

Deși proiectele de locuințe de la zero tind să fie tema cea mai frecventă pe care o primim, au continuat să ne ofere lecții surprinzătoare sau confirmări care ne ajută să filtrăm mai bine experiența acumulată până acum.

Prima e aceea că o negociere mai fermă în faza de diagnoză - la nivel de funcțiuni incluse și dorințe nice to have - oferă o stabilitate sporită pentru tot restul proiectului.
Ezitările sau indecizia cu privire la tema de proiectare estompează obiectivele, care devin mai complicat de evaluat la final. Cum știi că e bine când nu știi ce vrei?

De asemenea, ni s-a confirmat că cel mai bun beneficiar e cel care oferă feedback concret și direct, pozitiv și negativ deopotrivă.
Pragmatismul, ancorarea permanentă în limitele bugetului, comunicarea pe șleau simplifică luarea (și asumarea) deciziilor. În plus, o temă de proiectare limpede susține procesul de proiectare tehnică, chiar și atunci cât datele de sit sunt exotice.

Alte lecții sunt de la noi pentru noi: deși complexitatea poate fi seducătoare, uneori (de multe ori) satisfacția vine din claritate, din arhitectura simplă și coerentă. Și ne bucură când tocmai clienții reușesc, prin cerințele lor (ex: am un teren în pantă, dar vreau o casă pe parter fără nicio treaptă) să ne țină ancorați în aceste valori.

Dincolo de comunicare, de procese, de viziune și de concepte, când proiectul pășește în dimensiunea tehnică, am învățat că în succesul trecerii spre implementare, două elemente trag mai mult la cântar decât altele: banii și oamenii.

Despre cât de importantă este planificarea financiară într-un șantier a punctat și Valentina, beneficiara Casei cu privirea la lac, în interviul

pe care l-am publicat luna trecută.

De-a lungul proiectului nostru de anexă de vacanță la munte, am înțeles - după toate discuțiile purtate cu managerul de proiect și cu furnizorii - că există limite inferioare de buget care nu pot fi depășite.
Poți încerca să schimbi sistemul structural, poți regândi construcția, poți coborî exigențele de eficiență energetică  - câtă vreme particularitățile terenului și clima nu îți permit asta, diferența de cost nu va fi una semnificativă.
Terenurile în pantă presupun un efort superior de sistematizare și de fundare, iar specificul montan se traduce în costuri însemnate de termoizolare.

Iar tot pe terenul banilor și al oamenilor, din experiența casei finalizate, a  devenit evident cât de dificil este să găsești echipe de lucru bine pregătite și familiarizate cu standardele unei construcții nZeb. Și cât de scump devine, de fapt, să lucrezi fără manager de proiect.
Din fericire, tot în oameni a stat diferența:  acolo unde n-a fost pricepere pe șantier, s-a compensat cu ambiție și încăpățânare din partea beneficiarilor, care au rămas implicați și atenți până la final.
Iar acolo unde a fost pricepere și seriozitate din partea constructorilor, și încrederea noastră în rezultat a înflorit.

Una peste alta, încheierea lucrărilor ne-a confirmat că deși frustrant și dătător de emoții pe parcurs, până la urmă, din șantierele care merg prost ajungem să învățăm cel mai mult. Probabil pentru că suntem nevoiți să ne extindem cunoștințele pentru a putea repara greșelile de execuție.

#3 Intervenții pe clădiri existente

Este cea mai interesantă categorie, din toate punctele de vedere.
Am „manifestat-o”  la finalul lui 2023, când din discuțiile noastre interne a reieșit o dorință comună de a lucra la îmbunătățirea fondului deja construit.
Dorința s-a și materializat - în 2024, peste jumătate din numărul de ore lucrate au fost investite în acest coș, prin intermediul a trei proiecte și două sesiuni de consultanță.

Nu ne-am așteptat ca proiectele care au venit spre noi să fie atât de diferite, iar asta s-a tradus în (mult) mai mult timp investit în toate etapele de proiectare.

Au fost și alte așteptări infirmate. De exemplu - ai putea crede că atunci când există ceva construit, ai deja reperele de la care să pornești și că poți reinvesti energia căutării ideii inițiale în găsirea de soluții pragmatice care să îmbunătățească situația existentă.
Dar de fapt, complexitatea și ascunzișurile existentului, incertitudinile legate de datele cu care pleci la drum, fac să fie implicată multă speranță în proiectare. Speri că straturile de zidărie, placa, cotele din proiectul anterior să fie așa cum pare că sunt, iar în execuție să nu apară surprize.

În acest tip de proiecte, apar mai multe straturi de descusut și înțeles: proiectul autorizat inițial, realitatea construită de facto, proiectul propus.
În acest context, birocrația tinde să se amplifice, iar ambiguitatea reglementărilor sau felul în care acestea s-au modificat de la data la care a fost construită clădirea pe care intervii adaugă extra spice.

O prejudecată (de înțeles) legată de reabilitări e că inclusiv efortul de timp sau de bani este mai redus.
De fapt, dacă în cazul unei construcții de la zero ai pârghii suficiente pentru o estimare fidelă a duratei execuției sau a costurilor implicate, la intervențiile pe existent îți faci un plan… și apoi te pregătești mental să-l flexibilizezi.
Această realitate poate fi dificil de digerat pentru toți cei implicați.
Mai ales că uneori există puțin spațiu de manevră - și ca timp (oamenii vor/trebuie să se mute), și ca bani (oamenii au un buget finit).
În astfel de situații, singura șansă a proiectului de a se întâmpla este compromisul - de obicei al beneficiarului în relație cu propriile dorințe.

„Câtă schimbare îți permiți de banii pe care îi ai?” e o întrebare pe care nu am vrea să o punem vreodată. Dar am înțeles că deși incomod, este sănătos să discutăm în termeni mai tranșanți despre partea financiară, de la bun început.
Dezideratul nu este un buget de execuție nelimitat, ci unul realist, corect raportat la obiective și dorințe, stabilit în baza unei informări temeinice.

Un alt lucru pe care ne-ar plăcea să-l știe beneficiarii e că intervențiile pe existent sunt adesea subestimate inclusiv din perspectiva timpului de punere în operă. De fapt, execuția trebuie sa fie mai responsabilă ca oricând - cu atenție sporită la detalii și cote de nivel, pentru ca în final să se ajungă la un întreg.

Una peste alta, fie și cu suișuri și coborâșuri, experiența proiectelor de arhitectură pe clădiri existente din acest an ne-a „călit” și ne-a arătat ce probleme ar trebui să ne punem în plus, cum am putea să procedurăm un proces de altfel foarte diferit de fiecare dată și care sunt semnalele roșii pe care ar fi bine să le luăm mai în serios.

#4 Amenajări interioare

În 2024 am lucrat cel mai puțin pe aripa de design interior - doar două proiecte care au avut în comun dimensiunea redusă și necesitatea de a ne concentra pe ce arde mai tare.

În primul caz, am avut de lucru cu un apartament purtând destule constrângeri derivate din suprafață mică și compartimentarea ineficientă. Am învățat, în tandem cu beneficiarii, că numărul de soluții real funcționale este finit.

Despre relația complicată cu spațiile mici, am scris anterior aici - vezi punctul al treilea.

În al doilea proiect, am gândit într-un timp scurt un plan de acțiune pentru un spațiu hibrid de socializare, studiu și învățare, destinat tinerilor.
Spațiul, deja amenajat, avea nevoie de câteva strategii rapide prin care să devină mai coerent și să capete o identitate.
Deși preferăm proiectele cap-coadă, conștientizăm că în anumite contexte pe beneficiari îi ajută chiar și un efort de chestionare a felului în care funcționează spațiul, pe care o pot îmbrăca apoi cu propriul aport.
Iar pentru noi, experimentul a fost și un brainstorming eficient de echipă.

︎

Când tragem linie, ne uităm la 2024 ca la un an de învățare accelerată, cu diversitate și destulă impredictibilitate. Ne-am testat atât reziliența - în fața proceselor pe care nu le-am putut controla sau a birocrației, cât și autonomia în fața unor decizii pe care le-am luat, uneori, pentru prima dată.
Am exersat trasarea de limite sănătoase și am încercat să extragem ceva și  din momentele în care am fi putut fi mai fermi sau direcți în gestionarea așteptărilor - o temă care s-a dovedit a fi recurentă.

Am învățat să prețuim și mai mult valoarea unor colaboratori conștiincioși și curajoși să încerce acolo unde aparent „nu se poate”.
Am căpătat încheieri frumoase la proiecte care ne-au dat emoții în anii din urmă și am găsit, în toată această diversitate, contexte urbane sau nevoi care să ne entuziasmeze.

Îți mulțumim că ai trecut cu noi prin acest review.
Ne uităm cu speranță la un 2025 care să ne dea fiecăruia exact ce (nu știm încă) avem nevoie ca să creștem în continuare. 

---

TEXT
Georgiana Covaliu
Anca Spînu 
Andreea Rotariu